Pentru a lucra la realizarea proiectului nostru de viata, metodologia este aceeasi ca si in managementul proiectelor profesionale. Intai de toate iti definesti misiunea,viziunea si valorile personale si pe baza lor iti formulezi scopul. Diferenta calitativa fundamentala intre un proiect profesional si un proiect de viata consta in definirea scopului.
Cu toate ca oamenii in general se afla in cautarea "sensului ultim" al existentei lor sub aceasta forma si chiar a celui transcendent, exista un alt sens, cu un "s" putin mai mic ca rezonanta in gandirea noastra, dar mult mai important pentru ceea ce intreprindem zi de zi. Este vorba despre sensul personal al vietii fiecaruia dintre noi. In proiectul de viata, scopul reprezinta chiar acel sens pe care l-am imprimat curgerii vietii noastre.
Diferenta intre scop si sens este aceea ca scopul conditioneaza, pe cand sensul creeaza congruenta. Viata mea nu are un scop, ea ESTE un scop in sine. Viata se naste si renaste conform unor legitati care transcend perceptia sau gandirea mea. Nu conteaza daca exista un scop final si care este acela, dar viata mea poate curge intr-un sens sau in altul. Sensul este dat de valorile de baza, de modul in care eu directionez si ghidez in fiecare moment aceasta curgere.
Asadar, decid pentru viata mea ca sensul in care ea curge sa fie acela al respectului, dragostei si compasiunii. Acestea sunt valorile pe care le aleg pentru viata mea, aceasta este viziunea si misiunea mea. Nu am alt scop decat acela de a trai in, prin si pentru aceste valori. Dar aceasta nu este o finalitate, nu reprezinta capatul unui drum, ci este un mod de viata: un sens.
In schimb, imi definesc obiective. Obiectivele sunt pietre de hotar, sunt fapte, sunt obiectivari ale sensului meu. Am nevoie de obiective pentru a-mi sustine sensul. Un obiectiv poate fi acela de a ajunge la un anumit grad de bunastare materiala. Acesta nu este un scop pentru mine, ci un obiectiv. Am nevoie de siguranta financiara pentru a-mi castiga si apoi mentine acel nivel de confort si libertate emotionala si spirituala care imi sustin sensul. Atata vreme cat sunt ingrijorat, poate chiar speriat de ceea ce imi ofera ziua de maine, atata vreme cat ma simt neputincios si limitat, nu pot iubi. Frica anihileaza potentialul de a iubi,altereaza constiinta, scade respectul de sine si odata cu el respectul pentru tot ceea ce te inconjoara. De aceea am nevoie de bunastare: pentru a mentine sensul curgerii vietii mele si pentru a avea puterea de a ajuta si pe altii sa curga in acelasi sens.
Oamenii se tem sa fie prosperi din punct de vedere material din mai multe motive. Unii dintre ei au inteles gresit invataturile crestine si cred ca a fi bogat este un pacat. Altii se tem ca bunastarea le-ar putea deteriora fiinta, le-ar putea atrofia simturile, i-ar indeparta de oameni. Ori acest lucru este posibil numai daca bogatia reprezinta pentru tine un scop. Scopurile sunt lucruri de care te atasezi emotional, care te determina sa lupti si nu sa curgi. Obiectivele sunt pur si simplu borne care marcheaza actiunea ta, curgerea in sensul dorit. Sunt zone marcate in care ajungi, similare obiectivelor turistice. Nu sunt legat emotional de ele, doar merg si voi ajunge acolo, caci acesta este proiectul meu de viata, planul meu. Vreau sa ajung acolo pentru ca din acel loc am o imagine mai larga, un alt fel de view. Daca se intampla sa nu ajung imediat acolo sau sa nu ajung deloc aceasta nu ma va rani, caci obiectivele se afla in planul meu mental si nu in cel emotional. Voi ajunge poate in alta parte, dar nici asta nu e foarte important. Ceea ce conteaza este calitatea calatoriei, adica exact acel sens pe care l-am ales. Si daca nu confer existentei mele alt scop decat acela de a fi, orice s-ar intampla va fi cumva exterior mie. Voi continua sa curg. Iar curgerea mea va fi tot in sensul dragostei, respectului si compasiunii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu